Prepozitia

Prepozitia din limba romana

Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara autonomie sintactica.

Prepozitia serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si regentul sau, intre complement si regentul sau.

O adevarata ploaie de stele venea din cer.
substantivul determinat atribut verb determinat complemnet

Dupa structura prepozitia poate fi:
a) simple: a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contra etc.
b) compuse: de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspre etc.

Dupa regimul cauzal:
a) prepozitii cu acuzativul: cu, in, spre, catre, ca, pentru, din, de la, de pe, pe langa, de sub etc.
b) prepozitii cu genitivul: contra, impotriva, asupra, inaintea, deasupra etc. ,
c) prepozitii cu dativul: gratie, datorita, multumita, contrar, conform, potrivit, aidoma etc.

Unele prepozitii sunt provenite din adverbe folosite cu forma arti­culata sau nearticulata:

inaintea - inainte (adverb);
imprejurul - imprejur (adverb).
Pornesc tuspatru inainte. (adverb de loc)
El isi opri calul inaintea casei. (prepozitie cu cazul genitiv)

Observatii:

Cand au forma articulata, prepozitiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv :

Imprejurul gradinii ei au asezat gardul.
Impotriva lui au fost multi colegi.

Cand au forma nearticulata, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ :

“Astfel zise lin padurea
Bolti asupra-mi clatinand…”

(M. Eminescu)

Morfologia Limbii Romane
Acest site poate fi tratat ca un pamflet. Informatia prezentata aici poate fi eronata si neactualizata insa in limita timpului disponibil incerc sa operez modificari si actualizari.
Surse: Dexonline.ro, DOOM, Manuale scolare de gramatica si literatura a limbii romane.