Prepozitia

Prepozitia din limba romana

Prepozitia este partea de vorbire neflexibila, fara autonomie sintactica.

Prepozitia serveste ca mijloc de exprimare a unei relatii de subordonare in planul propozitiei intre atribut si regentul sau, intre complement si regentul sau.

O adevarata ploaie de stele venea din cer.
substantivul determinat atribut verb determinat complemnet

Dupa structura prepozitia poate fi:
a) simple: a, de, la, cu, peste, langa, sub, catre, prin, contra etc.
b) compuse: de la, pana la, de catre, de peste, fara de, pe la, de pe, de langa, dinspre, despre, inspre etc.

Dupa regimul cauzal:
a) prepozitii cu acuzativul: cu, in, spre, catre, ca, pentru, din, de la, de pe, pe langa, de sub etc.
b) prepozitii cu genitivul: contra, impotriva, asupra, inaintea, deasupra etc. ,
c) prepozitii cu dativul: gratie, datorita, multumita, contrar, conform, potrivit, aidoma etc.

Unele prepozitii sunt provenite din adverbe folosite cu forma arti­culata sau nearticulata:

inaintea - inainte (adverb);
imprejurul - imprejur (adverb).
Pornesc tuspatru inainte. (adverb de loc)
El isi opri calul inaintea casei. (prepozitie cu cazul genitiv)

Observatii:

Cand au forma articulata, prepozitiile se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv :

Imprejurul gradinii ei au asezat gardul.
Impotriva lui au fost multi colegi.

Cand au forma nearticulata, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ :

“Astfel zise lin padurea
Bolti asupra-mi clatinand…”

(M. Eminescu)